miercuri, septembrie 23, 2009

Praslea cel Voinic

A fost odata ca niciodata un imparat care avea trii fişiori. Şi împăratu aşela tari rău să mai simţe, câ nu ştia cui sâ lasi împărăţia lui moşteniri. Aşe câ într-o bunâ zi îi chemă la el pi şei trii fişiori şi li spusi: Drajii tatii, io sînt bătrân di-amu şi voi sîntiţi trii. Cari s-o duşi la pretinu mieu Împăratu Verdi în ţara marijuanii legalizati şi o vini di-acolu cu o fimei di moravuri uşoari, aşela sâ-mi iei locu. Zis şî făcut. Plecă primu, da la podu di piatrî să sparie di urs aşa di tari câ scăzu sub media partiduli. Al doilia nu să sparie di urs, să sparie di cal aşe câ nu mai plecă nicâierea şi rămasi într-ali sali şinşpi proşienti (ultimili zâşeu chiar nouşpi da dracu mai ştié cari era adivăru, cî la atâţia povestitori şi dracu înşipé a si scarpina în cap). Atunşé sub masca revoluţionării, indepindenţii şî a democraţâii incoruptibili, apăru Prâslia. Nu să înfricoşă di urs la pod, ci îşi continuă drumu. Dădu pisti o albinî căzutî în datorii şi o salvă, aşiasta-i dădu o aripî sâ-l ajuti la nevoi. Mai diparti o furnicî îi deti un pişior di-al ei fiindc-o scapasi di necaz cu miliţia... mai diparti o operă di hernii pi însăşi Zâna Bunî, iar aşiasta-i dădu bagheta ei majicî!
Amu-i amu. Prâslea se întâlni cu balauru. Şi cum di fapt balauru mari era format din mai mulţi bălăuraşi mai mişi, Prâslea nu putu sî-i convingî pi toţi cî el îi bun şî driept şî şinstit. Apelă 112 şi albina îi trimisi roiu sî-l ajuti, furnica trimisi comandourli sî rupî şalili di stătiau împotrivî vitiazului, da nu reuşi nimica. Şi să întoarsi cu coada întri chişoari ca un câni batut.

Morala: A candida independent nu înseamnă a fi independent. Întotdeauna există băieţii buni, pe care i-ai ajutat sau care te-au ajutat şi cărora trebuie să le întorci favorurile, pentru că eşti în cursă pentru o funcţie care, virtual, îţi dă superputeri. În orice ai face, te loveşti, mereu, de ALTCINEVA. De asemenea, forţa nu stă într-unul singur. Dacă nu ai în spate o armată care să te susţină, eşti sortit eşecului. D-alde Prâslea apar ca ciupercile după ploaie. Unii sfârşesc chiar înainte de a ajunge în luptă (v-aţi prins, vorbesc de Radu Duda, care s-a dat pe faţă şi a îndemnat puţinul electorat pe care-l avea să voteze pe Crin).
A fi independent fără a fi notoriu (în adevăratul sens al cuvântului) este egal cu zero. Deunăzi dau peste un site al unuia, Doru Iorga. Cum să am eu încredere în unul de care dracu' a auzit, de care nu ştiu ABSOLUT nimic decât din ce minte într-un sit făcut naşpa şi despre care nimeni nu îmi poate confirma că este în stare de ceva. Astăzi, după o pauză de câteva zile, revin curios pe blogul lui Cristi Şuţu şi văd că a mai răsărit unu'. Gheorghe Piperea, zis şi Dolofanul (credite lui Cristi Şuţu pentru această denumire, n-am avut de unde s-o verific). Şuţu dă link. Mă bag. Site de candidatură în toată puterea cuvântului. Program politic marfă, în zece puncte, alte soluţii pentru ieşirea din criză, etică, newsletter, donaţii, formular de strângere de semnături downloadabil... ce să mai... STOP! Bă, băiatu, tu cine dracului mai eşti. Ţop sus, meniu site, găsesc categoria "Despre". Îmi frec mâinile, crezând că voi găsi vreun CV de 7 pagini, cu diplome si certificari de la ţuşpe mii de universităţi şi instituţii. Canci! Şaptişpe rânduri despre el (esenţialul, profesor la Drept, UB, patron de firmă de avocaţi şi cam atât). Restul, rahaturi despre clasa politică românească de care oricum eram sătul. Poftim cultură! Mă băiatu, votu' meu nu-l dau nici în vânt, nici la mişto. Aşa, de-al dracu! Tu nu acorzi încrederea ta unuia despre care ştii de ce e-n stare? Te mai lauzi că eşti şi profesor de drept.
Despre doctor nu pot să spun prea multe că (încă) nu şi-a anunţat candidatura. Pot să spun că ulciorul nu merge de două ori la apă. Eşti notoriu, da' ne-am ars o dată cu domnia ta şi ne-a ajuns. Iar pentru ştiinţa ta, în continuare, pot să-ţi spun că de la voturile ardelenilor poţi să-ţi iei pa-pa! Te-ai plâns că pesedeu nu te-a susţinut şi ai ajuns primar general pe spinarea Bunicuţei. ADIO! Acum vrei votul meu pretinzând că eşti independent sub umbrela Bunicuţei şi a Bunicului Cozmîncă. Te-ai ras. Te mai votează ăl bătrân a lu' ăl bătrân, pe lumea cealaltă. Rămâi la operat traficul din Bucureşti încă trei ani.
La capitolul napolitane Naty, e mai simplu. Nu te votez că eşti prost şi n-ai cultură. Nici măcar nu ştii să furi ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Nati_Meir ). Îl iei pe Minune să-ţi facă imn de campanie şi pe muta de Columbeanca drept purtător de cuvânt. Două cuvinte: ESTI PENIBIL!
Cum văd eu un candidat independent la Preşedinţie? În termeni simpli: notoriu, curat, onest, având interfaţă activă cu cetăţenii.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Da' tu cine esti, baaa? de iti dai asa cu parerea si scanezi realizarile celor care isi doresc sa candideze?! ai facut tu ceva mai destept....sau e pur si simplu mai usor sa desfiintezi pe cineva care se ridica din anonimat....sincer...esti penibil...mi-e sila de-alde voi..."spiritualii"

Olty spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.